Plec pe la ora zece şi jumătate de acasă, unde m-am şi întors de altfel acum vreo douăzeci şi ceva de minute.
Am plecat cu un gând şi m-am întors cu o scârbă.
Dar hai să vă povestesc.
Adunarea populară care ocupă de o săptămână încoace Piaţa Vasile Milea pare că se stinge ca o lumânare pe colivă. Demonstranţii perseverenţi sau profesionişti se ţin cu încăpăţânare de câte o pancartă sau de câte o porta-voce.
Sincer să fiu, începe să îmi fie silă. Silă de a trăi într-un oraş care s-a născut comunist şi va muri comunist.
Aş fi vrut ca în Piaţă să fie mii de tineri, să răsune muzică protestatară din boxe, mame cu zâmbete luminându-le nopţile din suflet să împartă ceai cald şi vorbe de încurajare: „Vezi să nu vii acasă când va fi prea târziu pentru România! Rămâi aici până când te vei transforma într-un urlet sau într-o rană veşnic deschisă. Şi chiar dacă nu te vei mai întoarce niciodată la mine, eu voi şti să te recunosc în toate urletele tuturor copiilor care se vor juca în parcuri şi în toate rănile care vor rămâne peste noapte deschise, ca nişte uşi în pragul cărora o mamă îşi aşteaptă copilul.”
Aş fi vrut să fie muzică, deci.
Dar nimeni din acest oraş comunist nu a vrut să pună la dispoziţie o staţie de sonorizare, motivând prin tot felul de legi în care şi-au transformat perdelele şi jaluzelele după care privesc către viitoarele hălci de carne asupra cărora să se năpustească.
Stau acasă şi ascult Ada Milea. Dacă scoţi boxele afară şi laşi muzica ei să alerge pe străzi, rişti să primeşti amendă. În situaţia nou creată, e posibil să fi acuzat şi de instigare la violenţă.
Unde sunt chitariştii Centrului Cultural din Piteşti? A, scuze, mişcarea din stradă nu este omogială. Primarul încă nu îşi aniversează centenarul domniei sale.
Spun unii, care nu sunt decât o Voce fără glas, că în stradă au ieşit inculţii, care nu ştiu să folosească în mod corect o cratimă. Ce bine că între mine şi aceşti batracieni cu chip de om am pus nu o liniuţă, ci un univers întreg de despărţire! Proximitatea lor este nocivă, cuvântul lor reprezintă un risc pandemic major!
Spun DA femeii care a venit cu flori în Piaţă şi a cântat împotriva Puterii!
Spun DA aurolacilor care au venit în Piaţă zbătându-se spasmodic şi urlând nearticulat!
Spun DA tuturor celor care alcătuiesc masele de manevră în spatele căreia se află cei care mâine vor striga despre aceeaşi că sunt mase de manevră în spatele cărora se află...
Spun DA celor care în aceste zile au decis să ia o pauză de gândire şi să protesteze!
Nu va fi muzică în Piaţa Vasile Milea.
Poate nici ceai cald nu se va împărţi.
Pentru că în Piteştiul pe care nu îl sufăr, locuiesc batracienii cu chip de om care refuză să devină oameni pe de-a-ntregul, de teamă ca nu cumva condiţia lor asumată să nu fie interpretată politic.
Batracienii se îmbracă frumos şi îşi exersează zâmbetul în oglinzile sparte în mii şi mii de chipuri umane. În curând îşi vor relua locul în băltoacele lor existenţiale, în care vor sălta şi vor orăcăi spre mai mare slava deşartă a celor asemenea lor!
Fiţi liniştiţi! Pe strada deşertăciunii voastre, câteva milioane de jandarmi veghează pentru voi ca să se asigure că orăcăitul respectă întocmai indicaţiile transcrise în partitură!
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire